În fiecare an, la mijloc de octombrie, Iaşul devine, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei româneşti. Sfânta Cuvioasă Parascheva ocroteşte Cetatea Iaşiului de peste 371 de ani.
Anul acesta, în ziua de cinstire a Sfintei Cuvioase, la 14 octombrie 2012, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române împreună cu Preafericitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Praga şi Mitropolit al ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei. De asemenea, dintre Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din soborul slujitor vor face parte şi: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfințitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaților, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, dar şi numeroşi preoţi şi diaconi.
Anul acesta, pelerinii care vor veni să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se vor putea închina şi la moaştele Sfântului Cuvios Teofil, cel nebun pentru Hristos, aduse de la Mănăstirea Kitaev (Ucraina), de către Înaltpreasfinţitul Părinte Antonie, Arhiepiscop de Borispil şi rector al Academiei Teologice din Kiev.
Generalizarea cultului Sfintei Cuvioase Parascheva, hotărâtă în 1955
De aproape patru secole, de când cultul Sfintei Cuvioase Parascheva este adânc înrădăcinat în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, hramul sfintei a adunat, an de an, mulţimi de credincioşi veniţi să se roage la sfintele moaşte, să o cinstească şi să îi ceară ajutor. Încă din secolul al XVII-lea, documentele vremii arată că mii de credincioşi veneau la Mănăstirea 'Sfinţii Trei Ierarhi' pentru a se închina cuvioasei şi pentru slujbele impresionante ce se săvârşeau aici. Din anul 1889, după ce sfintele moaşte au fost aşezate în Catedrala mitropolitană, tradiţia sărbătorii s-a mutat aici. Generalizarea în ţara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, tot atunci fiind stabilită şi data de prăznuire, 14 octombrie. Chiar şi în anii grei ai comunismului oamenii au continuat să vină să se închine la moaştele ocrotitoarei Moldovei, însă, date fiind vitregia acelor vremuri şi persecuţia asupra cultului ortodox, sărbătoarea şi-a pierdut din anvergură.
Dimensiunea internaţională a pelerinajului
În anul 2000, Consiliul Mondial al Bisericilor declara Iaşiul oraş internaţional de pelerinaj, alături de Tesalonic - Grecia, Edinburgh - Marea Britanie, Praga - Cehia şi Trondheim - Norvegia. Decizia venea ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a căpătat, în timp, o evidentă amploare internaţională, sute de mii de pelerini din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate participând, în fiecare an, la pelerinajul de la Iaşi.
Istoria hramului Sfintei Parascheva a cunoscut un nou început în anii ‘90, când tradiţia de a aduce la Iaşi cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva şi moaşte ale altor mari sfinţi ai Ortodoxiei a fost instituită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, şi a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Părinţii ei erau oameni evlavioşi şi înstăriţi, care, în afară de Sfânta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop al Maditului şi Sfânt Ierarh izvorâtor de mir (pomenit la 5 mai). Tatăl lor, pe nume Nichita, a murit pe când copiii aveau doar câţiva ani, iar mama lor, al cărei nume nu s-a păstrat, s-a îngrijit să le dea o bună creştere, în frica de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune creştineşti, dar mai ales în deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei.
Odată, pe când avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului spuse tânărului bogat: ,,Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” (cf. Matei 19, 21). Fericita a ascultat aceste cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-şi râvna pentru rugăciune, privegheri, milostenie şi nevoinţă. Nu o dată Sfânta a dat săracilor hainele sale cele bune, îmbrăcând hainele ponosite ale acelora, iar odată a dat ca milostenie chiar cruciuliţa de aur pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. Certată de mama sa, fericita a răspuns că sfânta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni şi a socotit că o poate da milostenie din dragoste faţă de semeni, după porunca lui Hristos.
La vârsta de 15 ani, după trecerea la Domnul a evlavioasei sale mame, ca una ce avea dorinţa de a se retrage din lume şi de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, Sfânta a înţeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate şi să urmeze Mântuitorului. Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire şi a mers la Constantinopol, să se închine moaştelor Sfinţilor şi să caute povăţuire duhovnicească.
De acolo a mers la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu, în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de cinci ani, ducând o viaţă aspră, la anii tinereţii ei, după rânduiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, văzând, cu mare mulţumire sufletească, acele Sfinte Locuri binecuvântate de paşii Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului şi, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat acolo şi cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârşită dragoste de Mirele Hristos şi i se dăruise culmea virtuţilor pustniceşti, smerita cugetare. Deci, a venit îngerul Domnului şi i-a zis: „Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului”. Şi, înţelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că viaţa ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul şi, venind în împărăteasca cetate, Constantinopolul, a intrat în biserica cea preafrumoasă a Sfintei Sofii, apoi în biserica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-I slujească cu credinţă.
Cuvioasa Parascheva, care avea pe atunci doar 25 de ani, s-a întors în patria sa, aşezându-se, ca o străină, lângă biserica „Sfinţilor Apostoli” din satul Calicratia, sat vecin cu Epivata natală. Şi, vieţuind acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine şi pentru toată lumea, şi-a dat obştescul sfârşit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos Cel viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică. Şi, trecând vreme de mulţi ani, un corăbier a fost înmormântat lângă sfântul ei trup, iar Cuvioasa s-a arătat în vedenie mai multor credincioşi, cerându-le să scoată din pământ sfintele ei moaşte. Şi, fiind scoase din mormânt moaştele cele întregi şi bine mirositoare ale Sfintei, Dumnezeu le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii şi îndrăciţii dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaşte.
În anul 1235, moaştele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor şi bulgarilor (1218-1241), şi au fost aşezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, şi, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaşte, mai pe urmă, le-a adus Voievodul Vasile Lupu din Constantinopol la Iaşi, în Moldova, la mânăstirea „Sfinţilor Trei Ierarhi”, în anul 1641 de la Hristos, şi au fost aşezate în minunata lui ctitorie.
Sfintele sale moaşte aduse în România
Sfintele moaşte au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunoştinţă pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice. Astăzi, Sfânta Cuvioasă Parascheva este pomenită de Biserica Ortodoxă Română în data de 14 octombrie, iar sfintele sale moaşte se află în Catedrala sfintei Mitropolii din Iaşi.
Al 371-lea hram al Sf. Cuv. Parascheva, la Iaşi
↧
↧
Când ne e dor de ea, toţi venim să-i sărutăm mâinile sfinte
Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi reprezintă pentru mii de pelerini un izvor de vindecare sufletească şi trupească. De aproape patru secole, Sfânta Parascheva binecuvântează pământul Moldovei prin sfintele ei moaşte, la care se închină în aceste zile credincioşi din ţară şi străinătate, de diferite categorii sociale. Oamenii vin să-i ceară ocrotirea şi au nădejdea ajutorului ei în viaţa lor sau a celor dragi. Ei cred cu stăruinţă că lacrimile şi rugăciunile Cuvioasei Parascheva cea 'mult-folositoare' ajung la tronul Preasfintei Treimi.
Pelerinii au venit în număr mare şi în aceste zile la Iaşi pentru a o cinsti pe Sfânta Parascheva, cea care şi-a închinat viaţa Mântuitorului Hristos. Unii au dorit să ceară ajutor, alţii au venit să mulţumească sau să continue o tradiţie frumoasă. 'Foarte mulţi oameni, aflaţi sub un mare stres şi sub un bombardament informaţional, sunt derutaţi. De aceea, ei se îndreaptă spre locurile unde găsesc alinare şi răspunsuri la tulburarea, necazurile, bolile şi greutăţile care îi apasă. Mântuitorul spune: 'Luaţi jugul Meu asupra voastră. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară'. Hristos ne invită astfel la cruce. Jugul este uşor şi bun pentru că El duce pentru noi poverile noastre. Să ne uităm la cât de discreţi sunt sfinţii care urmează poruncile lui Hristos. Cine ştie în realitate profunzimea suferinţei, durerii, lacrimilor, părăsirii părinţilor, a patriei? Sfânta Parascheva, când a plecat la Ierusalim, s-a rugat foarte mult la icoana Maicii Domnului. Maica Domnului i-a spus să meargă în deşert. Cuvioasa Parascheva a stat câţiva ani în deşert şi s-a întors iarăşi la Locurile Sfinte pentru a se închina Mormântului Domnului. Sfânta a insistat să rămână în acele locuri, însă Maica Domnului i-a spus: 'Tu ai un alt dar!' Ascultătoare arătându-se Maicii Domnului, Sfânta Parascheva s-a întors în pustie. Iată cum Sfânta Parascheva a trăit în asceză, viaţa ei sfântă fiind rod al ascultării cuvântului Maicii Domnului', a mărturisit arhimandritul Constantin Chirilă, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi.
Slujitorii Catedralei mitropolitane din Iaşi petrec ore în şir la racla Sfintei Parascheva, ascultând necazurile credincioşilor, spovedindu-i şi dându-le un sfat.
'Oamenii caută să ajungă an de an să se închine la moaştele Sfintei Parascheva. Sunt mulţi cei care mărturisesc că după un necaz Sfânta Parascheva le-a alinat durerea. Sfânta Parascheva este foarte discretă şi în mod minunat grabnic ajutătoare. Ea este o bineplăcută lui Dumnezeu prin harul pe care l-a dobândit şi prin cinstea acordată ei care sporeşte. Cultul sfintei a fost redus la început, însă a crescut, astfel că este recunoscut la nivel internaţional. Românii sunt reprezentaţi în afara ţării şi prin cinstea pe care o oferă Sfintei Parascheva', explică părintele Chirilă.
Pelerinul care cere ajutorul unui sfânt trebuie să aibă o credinţă care să se manifeste în iubire şi în rugăciune printr-o atitudine smerită. Astfel, el poate primi răspuns la cererile lui. 'Sfinţii sunt Biblia aplicată. Ei au pus în lucrare învăţăturile Sfintei Scripturi, fiind permanent într-o creştere duhovnicească, în har şi sfinţenie. Credinţa trebuie manifestată în iubire şi în rugăciune printr-o atitudine smerită. Sfinţii, prin harul lui Dumnezeu, se îndumnezeiesc şi se manifestă asemeni Mântuitorului Hristos. Sfânta Parascheva nu a trăit mulţi ani pe pământ, însă iată la ce înălţime a ajuns. Un neam întreg o cinsteşte, i se închină şi îi aduce în aceste zile credinţa, rugăciunea şi dragostea lui. 'Bucură-te Sfântă Parascheva, mult-folositoare' nu este o expresie izvorâtă din mintea poetului care a scris acatistul, ci din realitatea vie care izvorăşte în credinţa poporului', remarcă arhimandritul Chirilă.
Apropiată de sufletele noastre
Mulţimea pelerinilor care vin încontinuu la Catedrala mitropolitană din Iaşi, dar mai ales în zilele hramului, să venereze moaştele Cuvioasei, cum e cunoscută între închinători, dă mărturie vie despre ajutorul lui Dumnezeu revărsat prin sfinţii Săi. În capitala moldavă chiar a fost publicat, în 2011, un volum care conţine mărturii recente ale pelerinilor Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva despre binefacerile venite prin mijlocirea ei la tronul Preasfintei Treimi. Aşa cum precizează protos. Valerian Radu în prefaţa volumului intitulat 'Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva', 'închinătorii au depus, benevol, într-o cutie de lemn amplasată în Catedrala mitropolitană, relatările minunilor, exprimându-şi astfel recunoştinţa faţă de Sfânta Parascheva'.
De la binefacerile pe care pelerinii Cuvioasei le primesc zilnic, ce se constituie în 'ferirea de boli, nevoi şi necazuri', până la relatarea cu exactitate a unor fapte cutremurătoare, care le-au schimbat radical viaţa, ajutorul Cuvioasei e mărturisit sincer, cu multă recunoştinţă şi căldură. Iată ce scrie unul dintre pelerini: '(...) Când ne e dor de ea, toţi ai casei venim să-i sărutăm mâinile sfinte. Ea se roagă la Bunul Dumnezeu pentru oameni' (Constantin). Redăm integral o mărturie scurtă a unui închinător al sfintei, care a cunoscut în multe rânduri puterea mijlocirii ocrotitoarei Moldovei: 'M-am bucurat de mult ajutor de la Sfânta Parascheva, de câte ori aveam nevoie: la şcoală, la examene, în familie, la serviciu, pentru sănătate, în viaţa de toate zilele. Cu ani în urmă, apropiindu-mă de moaştele Cuvioasei, mi-au dispărut durerile de spate şi ameţelile. Altă dată, fiind în spital, cu o zi înainte de intervenţia chirurgicală, am trimis pe soţia mea la Mitropolie pentru un acatist la Sfânta Parascheva. A doua zi, operaţia nu mai era necesară şi vindecarea s-a produs ulterior, prin rugăciuni, răbdare şi tratament. O altă minune a fost reuşita repetată a elevilor mei, care au obţinut premii numeroase la concursuri din ţară şi din străinătate. Sunt ajutat deseori prin inspiraţie deosebită în predarea cunoştinţelor la elevi. Şi mulţumesc din toată fiinţa mea Sfintei Parascheva pentru toate darurile, ea însăşi fiind un dar preţios de la Bunul Dumnezeu, Căruia I se cuvine sfântă închinare' (Calistrat, Iaşi).
Aşa o simt toţi cei care au cunoscut-o: grabnic ajutătoare, mult-folositoare, apropiată de sufletele lor.
'Să nu-ţi fie teamă! Eu te voi ocroti!'
Este emoţionantă mărturia unui cititor al 'Ziarului Lumina', publicată în ediţia electronică. 'Mămica mea era studentă în anul I la Universitatea din Iaşi, când a început al Doilea Război Mondial. A trebuit să se refugieze în Ardeal cu familia, care locuia în Bacău. În noaptea premergătoare plecării, Cuvioasa i s-a arătat în vis. Mama îngenunchease lângă racla ei şi Sfânta Parascheva s-a ridicat din raclă şi, punându-i mâna pe creştetul capului, i-a spus: 'Să nu-ţi fie teamă! Eu te voi ocroti!' Şi aşa a fost. Mama cu bunicii mei au sosit cu trenul după ce bombardamentul a avut loc. Aşa au ajuns în gara Chitila şi au găsit mormane de jăratec pe şinele de cale ferată, de la vagoanele incendiate de bombe, gări în ruină...
Când s-au întors în Bacău, nu au mai aflat nimic din lucrurile lăsate în casă, dar au găsit casa intactă, lucru extraordinar. Nici un membru al familiei nu a fost răpus în groaznicul război în care au murit şi atât de mulţi români. Cuvioasa Parascheva a ocrotit-o aşa cum a promis!' (Carmen, 12-10-2008). (Articol publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 14 octombrie 2012)
↧
Pelerinajul Calea Sfinţilor a fost ca o noapte de Înviere
Pelerinajul „Calea Sfinţilor” a adunat și în acest an o mare de suflete. Pe tot parcusul traseului stabilit, oameni de toate vârstele, mireni și clerici, pelerini veniţi de departe, dar și foarte mulţi ieșeni au așteptat cu lumânări aprinse momentul trecerii moaștelor Sfintei Parascheva și ale Cuviosului Teofil de la Kitaev, pentru a se alătura procesiunii, după cum informează doxologia.ro.
În chip tainic, Sfânta - așa cum îi spun majoritatea pelerinilor - are mult mai mulţi apropiaţi decât am văzut zilele acestea la Iași. Ortodoxia este credinţa tainei și o taină este și lucrarea sfinţilor pe pământ.
Pretutindeni, oamenii sunt senini și emană bucurie. Nimeni nu este singur, fiindcă pelerinajul înseamnă în primul rând o comuniune cu aproapele. Părinţi, ţinându-și în braţe sau de mânuţă copilașii, preoţi, monahi și monahii, grupuri de studenţi și elevi, colegi de serviciu, vecini de bloc, grupuri din același sat, bătrâni, toţi stau aproape lipiţi unul de altul, înălţând într-un glas Sfinte Dumnezeule, Apărătoare Doamnă, troparul Sfintei Cuvioase Parascheva și alte cântări.
Faptul că au 10, 30 sau 80 de ani și au ocupaţii sau profesii diferite, că sunt bogaţi sau mai puţin avuţi, că au studii superioare sau doar clasele primare, că sunt îndrăzneţi sau mai discreţi, toţi acești oameni au o căutare, o nădejde comună.
„Să avem bucuria reîntâlnirii și pe pământ cu Sfinţii”
Părintele Mircea Irina din judeţul Suceava mărturiseste: „Am venit la Sfânta Parascheva cu un gând înălţător, de a ne hrăni duhovnicește, un gând de apropiere de puterea lui Dumnezeu, de puterea Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, a Sfântului Teofil de la Kitaev. Au fost multe momente în care am simţit ajutorul Sfintei Parascheva, încă din vremea copilăriei, când veneam aici cu mama și cu fraţii mei. Simt neapărat nevoia să vin la Iași, așa cum simt nevoia să merg și la Sf. Ioan cel Nou de la Suceava sau la Putna, la Sfântul Ștefan cel Mare. E minunat să avem bucuria reîntâlnirii și pe pământ cu Sfinţii pe care îi socotim mijlocitori, îndrumători la ceea ce ne-am propus, mai ales că vrem să ajutăm din punct de vedere pastoral credincioșii pe care îi avem în parohie, unde e și biserica în construcţie, să ne sprijinim și familia, și toate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le ducem la un bun sfârșit. Bunul Dumnezeu să ne ajute, cu rugăciunile Maicii Parascheva și a Sfântului Teofil, spre mântuire și spre împlinirea celor de folos.”
„Nu-s vrednică de câte mi-a dat Sfânta Parascheva”
Doamna Olga Duna, contabilă în Cluj, a fost impresionată de frumuseţea pelerinajului și a cântat tot drumul, cu lacrimi în ochi. Dânsa s-a închinat deja la sfintele moaște. „Nu vă pot spune ce fior am simţit, așa o putere, mai presus de fire și un curaj pe care numai sfinţii ni-l poate da. Nu mai simţi oboseală când ești în preajma Cuvioasei. Și au fost atâtea situaţii în mi-a trimis ajutorul... Fiica mea a reușit să facă un seminar teologic și Facultatea de Teologie, a fost foarte cuminte și mi-a adus multe bucurii. Nu sunt în stare să-i mulţumesc Cuvioasei Parascheva pentru cât m-a ajutat. Nu-s vrednică de cât mi-a dat. M-am rugat să-mi vegheze în continuare copilașii, și cât îmi va da Dumnezeu sănătate, voi veni la dânsa.”
„Cu atâta plecăm de acasă, doar cu credinţa”
De la fiecare om ce a poposit zilele acestea la Iași, la moaștele sfinţilor, avem câte ceva de învăţat. E suficient să-i privești preţ de câteva minute pentru a-ţi da seama cât de departe ești de cum ar i-ar plăcea lui Dumnezeu să fii și câte taine minunate ascunde un om în sufletul său. Cuminţenia, simplitatea, seninătatea, bucuria, toate acestea ce sunt? Indicii ale unei armonii a sufletului.
„Vin de mult timp la Sfânta și obișnuiesc să particip și la „Calea Sfinţilor” pentru că e tare frumos; atâţia oameni, preoţi, călugări, maici, copilași, toţi cu lumânări, parcă ar fi în noaptea de Înviere. Mă rog pentru sănătate, pentru înţelegere, pentru nepoţi, că toţi îmi sunt la școală, mă rog și pentru dânșii, să reușească mai departe. Am avut necazuri foarte multe în viaţă. Am fost despărţită de bărbat de la 25 de ani și am rămas cu trei copii. Văd că Dumnezeu mi-a ajutat, dacă am venit și m-am rugat. Și cu atâta plecăm de acasă, doar cu credinţa, că uite cum sunt mâinile noastre de muncă...”, mi-a spus doamna Gabriela Stroia de 67 de ani din judeţul Galaţi.
„Pentru mine, Sfânta Parascheva este puternică în rugăciune către Dumnezeu și Maica Domnului. Am văzut minuni multe chiar în familia mea. Am avut o fată cu examene la facultate, a dat examenele, unul l-a luat, iar altul nu l-a luat. Am venit apoi la Sfânta Cuvioasă și când l-a dat din nou, l-a luat. O perioadă, eu am fost foarte bolnavă și de când am început să vin la ea (de vreo 10 ani), mă simt mult mai bine”, a afirmat doamna Mara Elena din judeţul Argeș.
La Biserica Sfântului Andrei și la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi”, pelerinii au fost întâmpinaţi și binecuvântaţi de preotul paroh, respectiv părintele stareţ arhim. Nichifor Horia, cu toată obștea.
„Calea Sfinţilor” e un reper în drumul oricărui creștin trăitor, o oglindă în care vedem răsplata răbdării și eforturilor noastre pentru curăţirea, iar mai apoi sfinţirea sufletelor noastre. Traseul însă nu e același pentru fiecare, ci doar ţinta, nu durează două ore, ci o viaţă, pentru veșnicie.
↧
Potirul lui Dumnezeu şi Sfânta Parascheva
Gura de Aur a dogmelor se numea pe sine gură întinată şi pângărită, în faţa Celui mai pur decât cerurile şi mai luminos decât strălucirile soarelui.
Una dintre cele mai mari taine ale omului este starea sa sufletească. Nu o cunoaşte decât Dumnezeu şi propriul sine. Un părinte duhovnicesc de la o mănăstire din Neamţ spunea destul de des pentru a se smeri: „Cine-s eu în faţa mea?”. Numai noi ştim cât suntem de slabi, de friabili şi de vremelnici în bunătate, cât de uşor ne schimbă vântul pustietor al ispitei, cum lucrează necontenit gândul lucruri rele pentru a ne îngropa în propria nefiinţă.
În acest context, este cu totul fascinantă şi înfricoşată deopotrivă realitatea noastră de a ne hrăni cu Dumnezeu în Sfânta Euharistie. Omul pierdut printre iluzii primeşte demnitatea de a primi transfuzia nemuririi, „sângele nostru devine Sângele Împăratului” spunea Sf. Nicolae Cabasila. Este o unire de negrăit între nimicnicie şi absolut, o îndrăzneală imensă din partea noastră şi o smerenie infinită a Celui nemuritor de a intra în peştera de tâlhari noetici ai inimii noastre. Rugăciunile dinainte de Sfânta Împărtăşanie sunt simptomatice. Ele sunt de fapt o sinteză uriaşă a pocăinţei pe ultima sută de metri, realizarea propriei nimicnicii înainte de marea întâlnire a veacurilor dintre suflet şi Dumnezeu, asumarea vocaţiei tâlharului care a furat o viaţă şi apoi şi viaţa veşnică.
În faţa acestei întâlniri care-ţi schimbă veşnicia, nimic nu este prea mult sau prea puţin. Toată asceza noastră este ridicolă, postul e puţin şi neînsemnat, rugăciunea e oricum o miime dintr-o viaţă umplută cu non-sensuri şi idolatrie faţă de propriul sine.
Nimeni în univers nu e vrednic să se împărtăşească cu Dumnezeu. Chiar şi sfinţii primeau cu ochii în lacrimi de frică, Trupul lui Hristos în gurile lor de ţărână sfântă. Nimic din cer şi de pe pământ nu mai are greutate când e vorba să te hrăneşti cu Împăratul veacurilor.
Conştiinţa nevredniciei transpare evident din întreaga Liturghie şi prin extensie în toată spiritualitatea ortodoxă. Pentru că toată teologia lumii se pleacă în faţa Potirului iubirii. Mai mult, teologia însăşi e inutilă dacă nu duce la Euharistie şi la unirea cu Dumnezeu, şi toate bibliotecile teologice de pe pământ nu pot explica ori surprinde infinitul jertfelnic al Mirelui dumnezeiesc.
Revenind, pot spune că toată Sfânta Liturghie, cu rugăciuni, cereri, litanii etc., este o rugăciune prin care noi ne rugăm la Dumnezeu să ne învrednicească să primim Jertfa cea fără de prihană a Fiului lui Dumnezeu. „Fă-ne vrednici” se repetă iară şi iară. Conştiinţa nevredniciei în faţa Tronului de lumină răstignită este fundamentul, începutul vieţii spirituale, mijlocul şi sfârşitul ei binecuvântat în epectază.
Nu am întâlnit în nicio scriere teologică ortodoxă vreodată pe cineva clamând vrednicia de a se împărtăşi. Peste tot plângere, pocăinţă, fior de lacrimi, cutremur al fiinţei în faţa Absolutului. „Şi ne-nvredniceşte pe noi” a primi preacuratul Tău Trup şi Sânge este leit-motivul liturgic al creaţiei. Chiar şi avertismentul paulin: „Cine se împărtăşeşte cu nevrednicie, osândă sieşi îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” este o chemare la conştiinţa parţialităţii noastre, la o atenţie sporită în faţa unei asemenea minuni.
Bineînţeles, duhovnicul are discernământul de a hotărî oprirea de la dumnezeiescul Ospăţ a celor cu păcate de moarte, sau a celor care nu doresc să facă nevoinţă, să se roage, să ierte din inimă pe ceilalţi, să facă milostenie, să postească înainte de Euharistie. Spovedania este examenul necesar de conştiinţă în faţa lui Dumnezeu, care a inspirat pe Părinţi să deceleze păcatul din inima oamenilor, să separe pe păcătoşii grav de Cel preacurat, dar numai pentru o vreme. Nu există niciun păcat care să nu fie iertat pe patul de moarte şi niciunui muribund nu îi este refuzată Împărtăşania. Însă nicăieri cei ce săvârşesc cele rânduite nu devin vrednici, ci doar îşi pregătesc fiinţa nevrednică, cu frică şi cutremur, pentru cea mai înaltă Taină a istoriei: veşnicia din ea.
Cultivarea unei mentalităţi fosile prin care credincioşii bifează anumite virtuţi sau fapte bune pentru a deschide porţile raiului este o expresie directă a mortificării duhului omenesc în faţa lui Dumnezeu. Un titan de talia Sfântului Simeon Noul Teolog poate spune cu toată sinceritatea: „Din buze spurcate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obişnuinţele, nici neruşinarea, dă-mi voie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a face şi a grăi”.
Iar tunetul doririlor cereşti, gura dumnezeiască a Tainelor sfinte, Ioan Hrisosotom spune privind la Potirul vieţii: „Şi precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură, ce Te-a sărutat, aşa nu te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată”. Gura de Aur a dogmelor se numea pe sine gură întinată şi pângărită, în faţa Celui mai pur decât cerurile şi mai luminos decât strălucirile soarelui.
De fapt tocmai conştiinţa acută a nevredniciei te face vrednic de a primi o taină atât de mare în fiinţa ta. Lacrima de pocăinţă dinaintea împărtăşirii devine astfel colimvitră a celui de-al doilea Botez. Ruşinea de la Spovedanie este temeiul curăţirii şi al binecuvântării. Condiţia vredniciei este astfel conştiinţa propriei nevrednicii: „Cinstitul Trup al Domnului ... se dă mie nevrednicului preot (N) spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci” spune orice preot înainte de Cina cea de Taină.
Nu vreau să fiu înţeles greşit. Niciun păcat n-ar trebui lăsat departe de focul Spovedaniei, doar pentru faptul că oricum suntem nevrednici de Hristos. Dimpotrivă, conştiinţa nevredniciei noastre trebuie să devină temelia unei tot mai atente pregătiri pentru hrănirea cu Pâinea Vieţii.
La hramul de anul trecut al Sfintei Parascheva, am asistat şi eu împreună cu zecile de mii de credincioşi la Dumnezeiasca Liturghie, cu douăzeci şi ceva de ierarhi. A fost o minune de Liturghie, pe podiumul din faţa Catedralei. Unii vor spune că toate Liturghiile sunt minuni, şi este adevărat, însă omul, care antropomorfizează universul în sine, simte binecuvântarea unui asemenea moment liturgic şi ceresc. Am dorit mult să mă împărtăşesc la această Liturghie. În inima mea s-a instaurat un dor nespus de a primi Trupul Mântuitorului. Aşa că am trăit acea Liturghie, la care nu slujeam, erau doar personalităţi acolo, cu speranţa acelei clipe de unire cu Dumnezeu. Însă când a venit vremea împărtăşirii, am început să caut un epitrahil (preotul se împărtăşeşte cu epitrahilul). Până m-am învârtit pe podiumul din faţa Catedralei, până am întrebat pe ici pe colo de patrafir, până m-am dus în altar, până am venit, împărtăşirea era deja istorie. Toţi clericii se împărtăşiseră deja, şi acum se dădea binecuvântarea finală.
În acel moment, am simţit că se năruie ceva în mine. Am realizat totala mea nevrednicie de a primi pe Dumnezeu în trup. Am revăzut în minte toată nemernicia sufletului, tot timpul pierdut în necuvinte. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. După câteva clipe, numai că l-am văzut pe Părintele Dosoftei, eclesiarhul de la Catedrală, că se apropie: „Vrei să te împărtăşeşti?” zise el, parcă având un înger la ureche. Du-te şi ia Potirul cu Sfânta Împărtăşanie şi du-l în altar, şi consumă Sfântul Trup. Am luat Potirul imens, de 6 kilograme, plin de Sângele lui Dumnezeu şi l-am dus în Sfântul Altar. Şi m-am hrănit printre lacrimi cu Hristos, pe care L-am dorit, împreună cu diaconii rânduiţi pentru asta. Apoi acelaşi părinte mi-a spus să împărtăşesc credincioşii, vreo sută de oameni, care aşteptau şi nu putuseră fi împărtăşiţi pe podium. După câteva zeci de credincioşi, am văzut cu o uimire nespusă că la rând era şi soţia mea, care a împărtăşit prunca noastră de 2 luni.
Aşadar, o clipă de pocăinţă şi de smerenie şi conştiinţa propriei nevrednicii mi-au dăruit la rugăciunile Sfintei Parascheva, un Potir plin de Dumnezeu, cu care m-am împărtăşit şi pe care l-am dat şi la vreo sută de oameni, printre care şi rodului fiinţei mele în iubire. (Articol publicat pe doxologia.ro)
↧
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Catedrala din Roman
Sute de credincioși din municipiul Roman și împrejurimi au participat sâmbătă, 13 octombrie 2012, la slujba Privegherii în Catedrala Arhiepiscopală din Roman, cu ocazia debutului manifestărilor prilejuite de serbarea Sfintei Cuvioase Parascheva în Eparhia Romanului și Bacăului.
Programul liturgic dedicat hramului Sfintei Cuvioase Parascheva a început sâmbătă dimineaţă, cu Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoți și diaconi, sosiți din toate colțurile eparhiei pentru a trăi laolaltă comuniunea dragostei în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. După aceasta, în cântări închinate Sfintei Parascheva, toți cei prezenți au participat la procesiunea cu racla purtând veșmântul Cuvioase Parascheva și moaștele mai multor sfinți, aflate în catedrală, care au fost așezate spre închinarea credincioșilor într-un spațiu special amenajat în aghiazmatarul aflat în curtea Centrului Eparhial. Așa cum a devenit tradiția, preoții și credincioșii prezenți au dat slavă lui Dumnezeu, cântând acatistul Sfintei Parascheva, acatist întocmit de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Sâmbătă seara, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, alături de un sobor de 40 de preoți și diaconi, a oficiat slujba Privegherii în catedrala devenită neîncăpătoare pentru mulțimea creștinilor. Apoi, în acordurile cântărilor bisericești, soborul a mers la racla cu sfintele odoare, unde Preasfinția Sa a citit în fața sutelor de pelerini Acatistul Sfintei Parascheva.
La finalul acestei seri binecuvântate, ierarhul de la Roman i-a felicitat pe toți creștinii care, prin prezența la slujbele de la Catedrala din Roman, alături de preoți lor, au mărturisit prin aceasta dragostea și evlavia față de Ocrotitoarea Moldovei. Totodată, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat vechimea cultului Sfintei Parascheva pe aceste meleaguri, îndemnându-i pe credincioși să continue tradiția înaintașilor, de a cultiva și păstra viu cultulOcrotitoarei Moldovei.
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Catedrala Arhiepiscopală din Roman s-a încheiat duminică, 14 octombrie, cu slujba Sfintei Liturghii, urmată de pomenirea ctitorilor Catedralei arhiepiscopale din Roman. La final au fost oferite pachete cu alimente tuturor credincioșilor prezenți la acest binecuvântat moment de înălțare spirituală.
↧
↧
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Iaşi
Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat, în ziua cinstirii Sf. Cuvioase Parascheva, la 14 octombrie 2012 Sfânta Liturghie la hramul Catedralei Mitropolitane din Iaşi împreună cu Preafericitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Praga şi Mitropolit al ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei, fiind înconjuraţi de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi.
Dintre ierarhii slujitori, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaţilor, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfintitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
De asemenea, la hramul Catedralei Mitropolitane din Iaşi au slujit mai mulţi ierarhi străini după cum urmează: Înaltpreasfinţitul Antonie, Arhiepiscop de Borispil, Preasfinţitul Paisie, Episcop de Gorlice, Vicar al Arhiepiscopiei de Przemysl şi Nowy Szacz, Preasfinţitul Longhin (Jar), Episcop de Bănceni, Vicar al Eparhiei Cernăuţilor.
După citirea pericopei evanghelice a Duminicii a XXI-a după Rusalii Preafericitul Părinte Patriarh a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a tâlcuit înţelesurile ce reies din textul evanghelic. Patriarhul României a evidenţiat faptul că seminţele din pildă, după cum a arătat Mântuitorul Hristos, sunt patru categorii de oameni care primesc cuvântul lui Dumnezeu, dar care îl fac sau nu-l fac roditor deplin după cum sufletul lor primeşte cuvântul lui Dumnezeu, după atitudinea lor spirituală şi după felul relaţiei lor cu Dumnezeu Semănătorul.
Duhul care face pe om să uite repede cuvântul lui Dumnezeu sau să-l neglijeze este duhul cel viclean care păcăleşte pe om adesea ca să nu fie roditor în viaţă duhovnicească
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, vorbind despre prima categorie de oameni reprezentată de seminţele din pildă care au căzut pe cale sau pe drum, a arătat că aceştia sunt cei are au ascultat cuvântul lui Dumnezeu, dar care prin ispita diavolului au uitat învăţătura evanghelică şi devin neroditori din punct de vedere duhovnicesc.
'Prima categorie de oameni sunt cei simbolizaţi de seminţele care cad pe cale sau pe drum. În pildă Mântuitorul spune că păsările cerului au luat aceste seminţe sau au fost călcate în picioare. În tâlcuirea pildei însă Mântuitorul nu mai vorbeşte despre păsările cerului, ci despre diavoli. Duhurile rele vin şi iau repede cuvântul lui Dumnezeu din memoria celor care au ascultat. Duhul care face pe om să uite repede cuvântul lui Dumnezeu sau să-l neglijeze este duhul cel viclean care păcăleşte pe om adesea ca să nu fie roditor în viaţa duhovnicească. De fapt, Sfântul Apostol ne arată în Epistola sa către Efeseni, capitolul al VI-lea, versetul 10 că lupta noastră nu este luptă cu trupul şi cu sângele, ci cu duhurile cele rele din văzduhuri. Deci, este vorba aici de o luptă duhovnicească dincolo de psihicul şi de comportamentul nostru fizic. Această ispită a deturnării omului de la cuvântul lui Dumnezeu îl face neroditor din punct de vedere duhovnicesc. Călcarea în picioare însă a seminţelor de către călători poate însemna şi calea largă a vieţii, obişnuinţa oamenilor cu obiceiurile cele rele, cu un comportament păcătos şi astfel calea cea largă pe care merg oamenii şi calcă în picioare seminţele semănate înseamnă insensibilitatea faţă de valorile sfinte şi sensurile duhovniceşti ale vieţii', a precizat Patriarhul României.
Credinţa celor care sunt asemănaţi cu locul pietros este o credinţă spontană, dar nestatornică
„A doua categorie de oameni, spune Mântuitorul Iisus Hristos, este reprezentată de seminţele care cad pe un sol sau pe pământ pietros. Aceştia sunt cei care ascultă cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu, dar în vreme de ispită, zice Mântuitorul Iisus Hristos, se leapădă, uită cuvântul şi nu-i mai văd eficienţa sa în viaţă. În vreme de ispită înseamnă ispite ale plăcerilor, dar şi ispite ale încercărilor dureroase. În vreme de ispită înseamnă în vreme de încercare. Sunt o mulţime de oameni care au fost evlavioşi în tinereţe pentru că au moştenit de la părinţi credinţa. Mai târziu însă li s-a părut că rugăciunea, mersul la biserică nu este un câştig, nu este ceva eficient imediat, nu aduce un folos material imediat. De asemenea, ispita poate însemna că unii oameni sunt credincioşi atât cât le merge bine în viaţă. Cât sunt sănătoşi, bogaţi, bine văzuţi, dar în vreme de încercare, de umilire, de prigoană a Bisericii din partea celor care urăsc Biserica se leapădă de credinţă, se fac că nu mai sunt credincioşi, adică nu mai aduc un rod duhovnicesc în viaţa lor. Credinţa celor care sunt asemănaţi cu locul pietros este o credinţă spontană, dar nestatornică. Este o credinţă până la o vreme, dar nu orice vreme, ci până la capăt, până la sfârşitul vieţii”, a mai spus Părintele Patriarh referitor la a doua categorie de oameni prezentată în pildă.
Povara bogăţiilor este o altă cauză care duce la înăbuşirea sau la nerodirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului
Oamenii care umblă sub povara grijilor vieţii, bogăţiilor vieţii şi plăcerilor vieţii sunt cei reprezentaţi de seminţele căzute între spini, a evidenţiat Patriarhul României.
„O altă categorie de oameni este aceea a celor pe care Evanghelia îi compară cu seminţele căzute între spini. Ele au căzut împreună cu spinii, dar s-au sufocat, adică s-au înăbuşit şi Mântuitorul spune din ce cauză în viaţa omului nu se dezvoltă o rodire a cuvântului lui Dumnezeu, nu se trece de la cuvântul ascultat la cuvântul aplicat, de la cuvântul bun la fapta cea bună. Aceştia sunt oamenii care umblă sub povara grijilor vieţii, bogăţiilor vieţii şi plăcerilor vieţii. Povara grijilor înseamnă grija pentru multe lucruri trecătoare, pentru hrană, îmbrăcăminte în mod exagerat, grija pentru cele trupeşti care înăbuşă grija pentru mântuirea sufletului. Foarte adesea oamenii sunt plini de griji în mod justificat sau nejustificat. În mod exagerat grija devine o povară chiar dacă trebuie să ne îngrijim de hrană şi de îmbrăcăminte. Însă când grija pentru hrană şi îmbrăcăminte şi o viaţă decentă devine o obsesie, o înrobire atunci ea înăbuşă în om viaţa spirituală sau relaţia, legătura omului cu Dumnezeu. Aşa omul este preocupat de lucrurile trecătoare atât de mult încât nu mai găseşte timp de rugăciune, nu se mai duce duminica la biserică pentru că este preocupat de grija unei hrane mai deosebite, unei perioade de timp mai relaxată şi aşa povara grijilor devine o piedică în apropierea noastră de Dumnezeu. Povara bogăţiilor, spune Mântuitorul, este o altă cauză care duce la înăbuşirea sau la nerodirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului. Bogăţiile materiale se adună în jurul nostru adesea în mod pătimaş. Atât de mult devine o povară grija, lăcomia de avere încât omul nu mai adună bogăţii înlăuntrul lui, ci numai în jurul lui. Bogăţiile din suflet înseamnă în primul rând credinţa, iubirea milostivă faţă de semeni, înseamnă luminarea sufletului prin rugăciune, luminarea vieţii prin faptele bune. Acestea sunt comori pe care le adunăm în suflet şi le luăm cu noi în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu bunătăţile din jurul nostru le luăm cu noi în viaţa veşnică, ci bunătatea din sufletul nostru care s-a adunat prin pocăinţă, prin credinţă, prin rugăciune şi prin fapte bune. Plăcerile vieţii de asemenea devin o povară a vieţii atunci când devine un scop în sine, când distracţiile, când petrecerile multe şi lungi ne preocupă atât de mult încât nu mai avem timp pentru viaţa spirituală atunci ele nu mai sunt o binecuvântare şi sunt o povară”, a mai spus Părintele Patriarh.
Seminţele căzute pe pământul bun sunt oamenii cu inimă curată şi bună care fac roditor cuvântul lui Dumnezeu întru răbdare
„Evanghelia ne arată că a patra categorie de oameni care reprezintă seminţele căzute pe pământul bun sunt oamenii cu inimă curată şi bună care fac roditor cuvântul lui Dumnezeu întru răbdare. Inima curată înseamnă inima sinceră, nu vicleană, nu dedublată, ci inima bună înseamnă inima milostivă, sensibilă la suferinţa şi nevoile altora. Aceştia sunt oamenii răbdători, statornici în credinţă, rugători şi milostivi. Pe aceştia îi fericeşte Mântuitorul Iisus Hristos, omul cu inimă curată şi bună, omul sincer şi milostiv”, a spus Preafericirea Sa referitor la oamenii care au primit cuvântul lui Dumnezeu şi l-au făcut roditor.
Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos sunt pilde de oameni care au avut inimă curată şi suflet bun
Făcând referire la învăţătura Evangheliei Preafericirea Sa a arătat că sfinţii sunt în primul rând oamenii cu inimă curată care s-au curăţit prin pocăinţă. De asemenea, Patriarhul României a vorbit despre Sfânta Parascheva evidenţiind faptul că ea a răspuns chemării lui Dumnezeu şi a făcut roditor în sufletul şi viaţa ei cuvântul Evangheliei, de aceea curăţia sufletului şi a vieţii ei şi bunătatea ei o fac mult milostivă şi mult folositoare.
„Oamenii cu inimă curată care s-au curăţit prin pocăinţă sunt în primul rând sfinţii, Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos ale căror moaşte se află aici sunt pilde de oameni care au avut inimă curată şi suflet bun. Sfânta Parascheva din tinereţe a dorit viaţă duhovnicească. A trecut la Domnul la vârsta de aproape 25 de ani, a trăit în secolul al XI-lea. A răspuns chemării lui Dumnezeu şi a făcut roditor în sufletul şi viaţa ei cuvântul Evangheliei, de aceea curăţia sufletului şi a vieţii ei şi bunătatea ei o fac mult milostivă şi mult folositoare, cum o pomenim în toate rugăciunile şi cântările adresate ei: Bucură-te Sf. Paraschevo mult folositoare. Deci, pentru că a devenit totalmente transparent duhovniceşte, deschisă cu sufletul în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi prin rugăciune şi fapte bune a arătat cuvântul roditor în viaţa ei sfântă ea a devenit rugătoare pentru mulţi, ajutătoare celor care strigă după ajutor”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Fidelitatea sau statornicia în credinţă, în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni sunt semnele rodirii cuvântului lui Dumnezeu în viaţa oamenilor
În finalul cuvântului Său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importanţa statorniciei în credinţă şi a îndemnat la rugăciune adresată Mântuitorului Hristos ca să transforme sufletul nostru, inima noastră în pământul cel bun şi roditor.
„Deci, vedem că pilda Mântuitorului din Evanghelia de astăzi se împlineşte în mod deosebit în oamenii care L-au iubit pe Dumnezeu şi în vreme de binefacere şi în vreme de încercare şi în vreme de pace şi în vreme de persecuţie şi în bogăţie şi în sărăcie; şi când erau sănătoşi şi când erau bolnavi sfinţii au rămas statornici; fidelitatea sau statornicia în credinţă, în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni sunt semnele rodirii cuvântului lui Dumnezeu în viaţa oamenilor, sunt semnele prezenţei lui Hristos Cel Curat, Sfânt şi Milostiv în viaţa oamenilor. Să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să transforme sufletul nostru, inima noastră în pământul cel bun şi roditor. Să ne ajute să ne curăţim conştiinţa, gândirea, simţirea şi să fim milostivi, mai ales astăzi când este multă suferinţă în lume, multă sărăcie, multe boli, multă ispită, să cerem ajutorul Lui Dumnezeu şi ajutorul sfinţilor săi ca să fim seminţe roditoare spre slava Preasfintei Treimi şi spre bucuria Bisericii şi a oamenilor”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
La finalul sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Praga şi Mitropolit al ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei a mulţumit Patriarhului României pentru invitaţia de a participa la această sărbătoare, dar şi ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei pentru găzduire şi pentru posibilitatea de a fi prezent în eparhia pe care o cârmuieşte. De asemenea, ca semn al recunoştinţei, Preafericitul Părinte Hristofor a oferit daruri.
„Am o mare onoare să fiu invitat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi al Sfântului Sinod. Mă aflu pentru prima dată aici în calitate oficială şi am avut bucuria de a călători la Bucureşti şi de a fi primit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. (…) Pot să spun înaintea dumneavoastră Slavă Domnului că suntem ortodocşi în această lume care de cele mai multe ori este departe de credinţa în Dumnezeu. Îl admir pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi împreună cu dânsul pe ÎPS Teofan şi pe dumneavoastră de asemenea că sunteţi ortodocşi şi ţineţi credinţa Bisericii mame”, a spus Arhiepiscopul de Praga şi Mitropolit al ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei.
În continuare a fost transmis mesajul Înaltpreasfinţitului părinte Vladimir Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, Întâistătătorul Bisericii din Ucraina. Pe lângă dăruirile de bine adresate Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Kievului a urat, în mesajul său, tuturor oaspeţilor sărbătorii de la Iaşi îmbogăţire duhovnicească în căutarea modalităţilor concrete ale desăvârşirii creştine.
„Sărbătoarea de astăzi este o puternică mărturie a unităţii ortodoxiei universale. Reprezentanţii mai multor biserici ortodoxe locale s-au adunat la Iaşi ca împreună să săvârşească Sfânta şi Dumnezeiască Liturghie şi să se împărtăşească dintr-un potir cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. În unitatea dimprejurul Sfântului Prestol dispar toate greutăţile acestei lumi, iar această unitate pe care ne-o dă singur Mântuitorul lumii este cel mai scump dar. (…) deci unitatea noastră trebuie să fie principală mărturie către Hristos căci această unitate cu Hristos şi întru Hristos noi trebuie să aducem întreaga lume”, se mai precizează în mesajul Înaltpreasfinţitului Părinte Vladimir Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine.
Apoi, delegaţia din Ucraina a dăruit Patriarhului României, din partea poporului ortodox ucrainean o icoană cu chipul sfântului Cuvios Agapit Doctorul şi un fragment din Sfintele sale moaşte.
„Fie ca prin rugăciunile Sfântului Agapit Doctorul Dumnezeu să vă trimită multă sănătate şi bucurie”, a spus Înaltpreasfinţitul Antonie, Arhiepiscop de Borispil.
De asemenea, Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei i-a fost dăruită o icoană cu chipul Maicii Domnului Pecerska.
Apoi, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate. De asemenea, a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru vizita în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei pe care a păstorit-o vreme de aproape două decenii, dar şi pentru binecuvântarea de a-l avea alături pe Preafericitul Părinte Hristofor, Mitropolitul Primat al Cehiei şi Slovaciei. A adresat mulţumiri şi Înaltpreasfinţitului Antonie Boripil, rectorul Academiei teologice din Kiev şi purtătorul Sfintelor Moaşte ale Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos, Ierarhilor din Polonia şi Cernăuţi, Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române care au participat la această mare sărbătoare şi autorităţilor locale care au ajutat la buna desfăşurare a hramului.
Totodată, Înaltpreasfinţia Sa i-a dăruit Patriarhului României o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos înconjurat de Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul. Aceeaşi icoană a oferit şi Mitropolitului Primat al Cehiei şi Slovaciei. Înaltpreasfinţitului Antonie, pe lângă icoana Deisis, i-a dăruit şi o icoană cu Sfântul Petru Movilă.
De asemenea, Patriarhul României a dăruit pentru Catedrala Mitropolitană din Iaşi o cruce de binecuvântare, dar şi mai multe cărţi de cult.
La rândul său, edilul Municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel Ordinul „Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul României' pentru mireni. Această distincţie i-a fost oferită pentru strădaniile şi rezultatele activităţii de excepţie în diferite domenii ale vieţii bisericeşti sau civile în sprijinul Bisericii. Primarul Iaşiului le-a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi Preafericitului Părinte Hristofor câte o icoană cu Sfânta Cuvioasă Parascheva.
La final Preafericirea Sa a dat citire, potrivit tradiţiei, ultimului icos din acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva şi rugăciunii de binecuvântare cerând ca Sfânta Parascheva să mijlocească înaintea tronului Preasfintei Treimi pentru noi şi pentru toţi cei care din binecuvântate pricini nu au putut fi aici dar care au o evlavie deosebită faţă de Sf. Parascheva: 'Ne rugăm Preasfintei Cuvioase Parascheva să vă dăruiască sănătate şi bucurie, pace şi mântuire şi să mergeţi fiecare la casele dumneavoastră cu bucuria sărbătorii, cu lumina sfinţilor care au fost astăzi în mod deosebit pomeniţi aici, Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos'.
Anul acesta, pelerinii care se închină la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se închină şi la moaştele Sfântului Cuvios Teofil, cel nebun pentru Hristos, aduse de la Mănăstirea Kitaev (Ucraina), de către Înaltpreasfinţitul Părinte Antonie, Arhiepiscop de Borispil şi rector al Academiei Teologice din Kiev.
↧
Recunoştinţă pentru activitatea desfăşurată în sprijinul Bisericii
Edilul Municipiului Iaşi, domnul Gheorghe Nichita a primit, astăzi, 14 octombrie 2012, din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ordinul Ordinul „Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul României' pentru mireni. Acest ordin i-a fost oferit pentru a recompensa moral strădaniile şi rezultatele activităţii de excepţie în diferite domenii ale vieţii bisericeşti sau civile în sprijinul Bisericii.
De asemenea, dl. Gheorghe Nechita a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi Preafericitului Părinte Hristofor câte o icoană reprezentând pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.
↧
Veşmânt ceresc la biserica română din Malmö – Suedia
Mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul sfințirii picturii bisericii Parohiei Ortodoxe Române „Pogorârea Sfântului Duh”, din orașul Malmö, Suedia. Duminică, 14 octombrie 2012:
Vestea evenimentului important și plin de sensuri profunde pe care îl trăiți acum în Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, prin sfinţirea picturii bisericii Parohiei Ortodoxe Române „Pogorârea Sfântului Duh” din orașul suedez Malmö a bucurat inima noastră așa cum un părinte se bucură de împlinirile fiilor săi. Bucuria este cu atât mai mare cu cât prin sfințirea unei biserici, creștinii se împărtășesc de darurile cereşti ale dumnezeieștilor și veșnicelor locașuri.
Dacă în spiritualitatea creştină occidentală maiestatea şi turlele înălţate ale catedralelor arată năzuința omului spre cer, prin puterea credinței omul ajungând să mute şi să sculpteze munți de piatră, în Biserica Ortodoxă, prin pictura bisericească, spaţiul liturgic devine cer coborât pe pământ.
Slujba sfinţirii unei biserici creştine ortodoxe, prin mulțimea semnificațiilor izvorâte din ritualul liturgic, ne invită la un pelerinaj spiritual în Împărăția lui Dumnezeu şi în comuniunea sfinţilor, la o înnoire a vieţii în Hristos a creştinului şi a comunităţii euharistice (cf. Galateni, 2, 20). În același timp, sfințirea Bisericii este o pregustare a venirii preaslăvite a lui Hristos la sfârşitul veacurilor, înconjurat de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Îngeri (cf. Matei 25, 31).
Iubiţii fii şi fiice duhovniceşti,
Înţelegând bogăţia binecuvântărilor pe care acest moment special îl aduce în viaţa dumneavoastră, se cuvine să amintim și unele date, de Dumnezeu rânduite, regăsite într-o tainică legătură.
Prima sfinţire a acestui sfânt locaş, împodobit cu catapeteasma dăruită de fericitul întru pomenire Patriarh Iustin, a fost săvârșită la 27 septembrie 1987, de fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Această sărbătoare a reprezentat un eveniment excepțional nu doar pentru românii din sudul Suediei, ci şi pentru toți locuitorii acelor ținuturi. La târnosirea din 27 septembrie 1987, în prestolul altarului au fost aşezate părticele din Sfintele Moaşte, care au fost recuperate în timpul demolării Bisericii Sfânta Vineri Hereasca din Bucureşti, distrusă de regimul comunist ateu la data de 20 iunie 1987.
Astăzi, 14 octombrie 2012, la 25 de ani de la târnosirea din 1987, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, cunoscută în popor şi ca Sfânta Vineri, se săvârșește sfințirea picturii bisericii din Malmö, înveșmântată în această haină de pictură frumoasă și luminoasă, conform rânduielii din Biserica noastră dreptmăritoare. Vedem duhovniceşte cum Dumnezeu lucrează prin Sfinţii Săi şi converteşte suferinţa în izvor de speranţă, iar umilirea în sărbătoare de biruinţă.
La acest timp de sărbătoare, felicităm pe Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, pentru activitatea sa pastorală şi misionară bogată din ținuturile scandinave. În mod deosebit, binecuvântăm multa osteneală a părintelui Paroh Mihai Radu, care, de aproape 35 de ani, slujeşte în Parohia Ortodoxă Română din Malmö, fiind permanent susţinut de distinsa familie a sfinţiei sale și de bunii credincioși care iubesc Biserica.
Tuturor celor care au contribuit la realizarea picturii, tuturor celor prezenţi şi celor care se vor închina şi vor înălţa rugăciuni în acest sfânt locaş, le dorim ca Milostivul Dumnezeu să le asculte dorinţele bune şi sfinte, să le dăruiască ajutor în lucrarea mântuirii, binecuvântându-le viaţa din darurile Sale cele bogate, spre slava Preasfintei Treimi şi bucuria Bisericii.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
↧
Sfințirea picturii bisericii românești din orașul Malmö, Suedia
Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, și Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, înconjuraţi de un sobor de preoți și diaconi, au săvârșit duminică, 14 octombrie 2012, Sfânta Liturghie și slujba sfințirii picturii bisericii românești din orașul Malmö, Suedia.
Prima sfinţire a acestui sfânt locaş, împodobit cu catapeteasma dăruită de fericitul întru pomenire Patriarh Iustin, a fost săvârșită la 27 septembrie 1987, de fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.
Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în mesajul de binecuvântare transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu, menționează și unele date regăsite într-o tainică legătură: „La târnosirea din 27 septembrie 1987, în prestolul altarului au fost aşezate părticele din Sfintele Moaşte, care au fost recuperate în timpul demolării Bisericii Sfânta Vineri Hereasca din Bucureşti, distrusă de regimul comunist ateu la 20 iunie 1987. Astăzi, 14 octombrie 2012, la 25 de ani de târnosirrea din 1987, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, cunoscută în popor ca Sfânta Vineri, se săvârșește sfințirea picturii bisericii din Malmö, înveșmântată în această haină de pictură frumoasă și luminoasă, conform rânduielii din Biserica noastră dreptmăritoare.Vedem duhovnicește cum Dumnezeu lucrează prin Sfinții Săi și convertește suferința în izvor de speranță, iar umilirea în sărbătoare de biruință”.
Cu prilejul acestui eveniment, părintelui paroh Mihai Radu i s-a conferit „Crucea patriarhală”. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a dăruit Paraclisului Centrului eparhial din Stockholm și bisericii din Malmö, fragmente din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și icoana Sfântului Mitropolit Andrei, potrivit episcopiascandinaviei.se.
↧
↧
Mănăstirea Gura Motrului şi-a serbat hramul
Pe lângă cele zece biserici din Mehedinţi, Mănăstirea Gura Motrului şi-a serbat hramul de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, astăzi, 14 octombrie 2012. O delegaţie de preoţi, diaconi şi psalţi de la Centrul Eparhial a participat la această sărbătoare încă din ajun, atunci când a fost săvârşită Slujba Privegherii, informează site-ul episcopiaseverinului.ro
Sfânta Liturghie din ziua de hram a fost săvârşită de către Exarhul mănăstirilor din Episcopia Severinului şi Strehaiei, părintele Calinic Drăghici. În cadrul Sfintei Liturghii s-au rostit cereri speciale de mulţumire către Bunul Dumnezeu pentru binefacerile revărsate prin stropii de ploaie din această sfântă zi.
Numeroşi credincioşi din Filaşi, Craiova sau Drobeta Turnu Severin şi-au îndreptat paşii la acest hram de tradiţie.
Lângă zidurile bisericii se află mormântul omului de cultură Eurosin Poteca, fost stareţ al mănăstirii.
↧
Liturghie Arhierească la hramul Schitului Cozia Veche
Cu ocazia sărbătorii închinate Sfintei Preacuvioase Parascheva, astăzi, 14 octombrie 2012, în Duminica a XXI-a după Rusalii, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi la biserica Schitului Cozia Veche, cu prilejul prăznuirii celui de-al doilea hram, după cum a precizat Arhidiaconul Ioan Liviu Găman.
Din sobor au făcut parte Părintele Arhimandrit Laurenţiu Popa, stareţul Mănăstirii Stănişoara, sub a cărei grijă se află schitul, Părintele Protosinghel Ioanichie Trifa, stareţul Mănăstirii Turnu şi alţi preoţi şi diaconi. Biserica a fost neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi, dintre ei distingându-se domnul ing. Ion Mihăilă, cel care a rectitorit biserica.
După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la sărbătoarea de astăzi: „Sfânta Parascheva din pruncie şi-a dedicat viaţa slujirii Mântuitorului Hristos, însă vedem în cuvintele Evangheliei că Dumnezeu îi primeşte şi pe cei care mai târziu Îl descoperă. Deci să fim încredinţaţi că nu va rămâne făgăduinţa Sa neîmplinită, că acelor cărora li se iartă multe greşeli, mult Îl vor iubi. Nu toţi sfinţii din fragedă vârstă şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu. El are cu fiecare dintre noi o chemare diferită, dar modul în care ne găseşte ceasul sfârşitului nostru este esenţial. Să păstrăm candela credinţei aprinsă până la capăt!“, a conchis Părintele Arhiepiscop.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţia Sa l-a felicitat pe Părintele Arhimandrit Laurenţiu Popa pentru lucrarea duhovnicească ce o săvârşeşte în acest schit de pe Valea Oltului, unde se fac rugăciuni speciale pentru cei ce călătoresc pe acest drum aglomerat.
Cu ospitalitatea creştinească specifică mănăstirilor româneşti, obştea de părinţi a oferit o agapă frăţească tuturor pelerinilor care s-au rugat astăzi Sfintei Preacuvioasei Parascheva, la hramul schitului vâlcean.
Cozia Veche sau „Schitul de piatră” este situată la un kilometru nord de Mănăstirea Cozia şi are hramurile „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Cuvioasa Parascheva”. Se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Documentar este atestată la 8 noiembrie 1601 şi 8 noiembrie 1602, când Teofana monahia, în actele de donaţie către mănăstirea Cozia, menţionează doi nevoitori ai acestui schit. Ultima menţiune documentară despre viaţa acestui schit poartă data de 8 septembrie 1837. Începând cu anul 1995, biserica aflată în ruină a fost rezidită cu sprijinul financiar al familiei domnului ing. Ion Mihăilă, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Gherasim, astăzi Arhiepiscop al Râmnicului.
↧
Sfânta Parascheva – ocrotitoarea românilor din estul Elveției
An de an credincioșii Parohiei 'Sfânta Parascheva', din estul Elveției, se adună pentru a-și cinsti ocrotitoarea. Înființată în Postul Paştilor anului 2004, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif Pop, pentru a răspunde nevoilor pastoral-misionare ale românilor din estul Elveției, parohia a primit-o ca ocrotitoare pe cea mai venerată sfântă a Moldovei, pe Sfânta Parascheva. Până în februarie 2012 parohia a mai avut un alt punct de slujire: orașul St. Gallen. De la această dată a fost înființată în orașul care poartă numele marelui misionar din teritoriul alaman, Gallus, o parohie de sine stătătoare, care a primit ca ocrotitor pe Sfântul Antonie cel Mare, a precizat Părintele paroh Alexandru Nan.
Astfel, în fiecare an, credincioșii Parohiei 'Sfânta Parascheva', cu mic cu mare, chiar dacă locuiesc mai departe de orașul Chur, sediul parohiei, se străduiesc să participe la Sfânta Liturghie și s-o prăznuiască pe ocrotitoarea parohiei lor, dorind să se închine și veșmântului sfintei. Acest veșmânt a fost primit ca dar din partea Mitropoliei Moldovei în luna august a anului trecut, în urma demersurilor făcute de către pr. paroh Alexandru Nan și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif Pop, Arhiepiscop și Mitropolit al Mitropoliei pentru Europa Occidentală și Meridională.
Anul acesta, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Părintele paroh Alexandru Nan în biserica 'Sf. Lucian' (St. Luzi Kirche) din orașul Chur, ajutat de către ipodiaconul Georgi Beschiaschwili. Înainte de Sfânta Liturghie a fost citit și acatistul Sfintei protectoare. În cuvântul de învățătură, pr. paroh Alexandru Nan a tâlcuit Evanghelia duminicii, referindu-se în special la sămânța cea bună, care a rodit însutit. Între cei care au dat o roadă duhovnicească deosebită, pr. Alexandru a amintit-o chiar pe patroana și ocrotitoarea parohiei, pe Sf. Parascheva, în care Cuvântul lui Dumnezeu a lucrat încă din pruncie. Apoi, părintele paroh a spicuit momente mai importante din viața Cuvioasei, pentru a da în final un alt exemplu de rodire: pe părinții de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, care au formulat doctrina iconodulă, arătând rostul cinstirii sfintelor icoane.
Întrucât o parte dintre credincioșii parohiei sunt plecați în concediu, împreună cu copiii lor care se bucură de vacanța de toamnă, agapa hramului se va organiza în duminica de 21 octombrie 2012, după Sfânta Liturghie.
↧
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva la Mănăstirea Balaciu
În ziua sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, duminică, 14 octombrie 2012, Preasfinţitul Părinte Episcop Vincenţiu a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Balaciu.
Sub protia Preasfinţiei Sale au slujit Preacuviosul părinte Arhimandrit Rafail, exarhul mănăstirilor, Părintele consilier Daniel Enaşcu, Părintele Dumitru Drăghici, Protopop de Slobozia, preacuvioşi părinţi şi diaconi, informează site-ul sf-esc.ro.
La momentul predicii, Preasfinţia Sa a vorbit celor prezenţi despre Pilda Semănătorului şi despre viaţa şi minunile Sfintei Cuvioase Parascheva, cea care, numită în Acatist „mult folositoare”, alină suferinţa, vindecă bolile trupeşti şi prin rugăciunile închinate către ea aduce mângâiere.
Preasfinţitul Părinte Vincenţiu a vizitat bisericile parohiale din localităţile Căzăneşti, Sărăţeni şi Orezu din Protopopiatul Slobozia.
↧
↧
Cerc pastoral în cadrul Protoieriei Horezu
În Biserica 'Sfânta Parascheva' a Parohiei Pietrarii de Jos din Protoieria Horezu, a avut loc, vineri, 12 octombrie 2012, întâlnirea preoţilor din Cercul pastoral-misionar nr.1 Horezu, informează site-ul arhiram.ro.
Întrunirea a început cu săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, cu participarea credincioşilor din parohie și localitățile vecine. Apoi, în cadrul cercului la care au fost prezenţi preoţii arondaţi centrului pastoral, părintele paroh Florin Șerban a susținut referatul „Îngrijirea bolnavilor în scrierile Sfinților Părinți. Instituțiile social-medicale în trecutul Bisericii”.
În cadrul întâlnirii au mai fost dezbătute şi alte teme de interes pastoral misionar cum ar fi: continuarea activităţilor pastorale de catehizare a tineretului prin intermediul proiectelor „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala”; identificarea unor metode potrivite pentru contracararea acţiunilor prozelitiste sectare; constituirea unor comisii formate din preot, asistentul social şi psiho-pedagogul şcolar pentru identificarea cazurilor sociale şi a elevilor în risc de abandon şcolar; și organizarea unor colecte pentru ajutorarea familiilor nevoiaşe.
Următorul cerc pastoral din Protoieria Horezu, va avea loc în data de 16 noiembrie 2012, la Parohia Păuşeşti Otăsău, tema întrunirii fiind „Instituții social-medicale pentru îngrijirea bolnavilor în Biserica Ortodoxă Română în prezent”.
↧
Moaştele Sfântului Nectarie vor fi aduse în Capitală
Pe 24 octombrie 2012, cu ocazia sărbătorilor dedicate Cuviosului Dimitrie cel Nou, vor fi aduse din Grecia la Bucureşti, la Catedrala Patriarhală, moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, informează TRINITAS TV.
Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara.
În 1866, la 20 de ani, Sfântul pleacă în insula Hios ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele Lazăr, la 7 noiembrie 1876. Un an mai târziu a devenit diacon, apoi și-a continuat studiile la Atena. În 1889 este hirotonit episcop.
A ctitorit mănăstirea 'Sfânta Treime' din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A trecut la Domnul la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată. A fost canonizat în anul 1961. Un fragment din moaştele sale se află şi în Bucureşti, la Mănăstirea Radu-Vodă.
↧
Sărbătoarea Parohiei ilfovene Cornetu
Biserica Parohiei ilfovene Cornetu şi-a sărbătorit de Sfânta Cuvioasă Parascheva hramul. În mijlocul credincioşilor s-a aflat Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Preasfinţia Sa a sfinţit clopotniţa, cancelaria parohială şi cantina socială a parohiei, după care a pus piatra de temelie pentru viitoarea capelă mortuară care se va ridica în cimitirul din apropiere, informează TRINITAS TV.
Preasfinţia Sa a oficiat Sfânta Liturghie şi le-a vorbit credincioşilor despre înţelesurile evangheliei zilei: 'Pilda aceasta a Semănătorului ne îndeamnă pe fiecare dintre noi ca să ascultăm, să primim şi să căutăm Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu îl găsim în sfânta Biserică, în Sfintele Scripturi care poartă numele de Biblie şi din care suntem datori ca să citim, precum şi în slujbele săvârşite de preot cu diferite prilejuri şi la diferite momente din viaţa omului'.
Preasfinţia Sa a vorbit şi despre viaţa şi minunile Sfintei cuvioase Parascheva: 'La sfintele sale moaşte multe lume îşi găseşte mângâierea. Este sfânta ale cărei moaşte se află pe teritoriul patriei noastre, cea mai cinstită şi cea mai iubită, multe dintre biserici purtând numele ei, având ca hram pe Sfânta Cuvioasă Parascheva'.
La final, părintelui paroh i-a fost oferit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. Cei care au contribuit la realizarea lucrărilor binecuvântate au primit diplome de cinstire.
Parohia sprijină periodic familiile nevoiaşe din cuprinsul ei, precum şi pe alţi credincioşi care participă la slujbe, care au dificultăţi şi solicită ajutor.
Paroh despre cantină
Biserica parohiei Cornetu este situată în mijlocul comunei, pe drumul naţional 6, Bucureşti-Alexandria, la 17 km de centrul Capitalei.
↧
Hramul Mănăstirii Râşca Transilvană
Mănăstirea „Râşca Transilvană” şi-a sărbătorit de Cuvioasa Parascheva, astăzi, 14 octombrie 2012, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, informează TRINITAS TV.
'În Munţii Apuseni, la Râşca Transilvană, o mănăstire frumoasă este ocrotită de Preacuvioasa maica noastră Parascheva, căreia i-am sărbătorit astăzi hramul. Sunt vrednici de toată lauda mâna de călugări care au temeluit această mănăstire cu o biserică frumoasă şi în mod deosebit îl pomenim pe părintele stareţ Casian Ioana', a spus Înaltpreasfinţia Sa.
Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 2002, piatra de temelie a bisericii aşezământului fiind pusă un an mai târziu.
↧
↧
Hramul Mănăstirii timişene Dobreşti
Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost cinstită şi la Mănăstirea timişeană Dobreşti, ctitoria Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Sfânta Liturghie de hram a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, informează TRINITAS TV.
'Am venit în pelerinaj cu toţii, ierarhi, preoţi şi călugări, credincioşi de toate vârstele, ca să aducem cinstire părinţilor care ne-au lăsat învăţătura prin Sinoadele Ecumenice, Bisericii întregi care trebuie să îşi crească generaţiile de la una la alta prin semănarea Cuvântului lui Dumnezeu care să aducă seceriş bogat şi tuturor sfinţilor', a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei.
După Sfânta Liturghie a fost oficiat un parastas pentru părinţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Alexie şi Stela Ciobotea.
Credincioșii din Dobrești împreună cu obștea mănăstirii au pregătit pentru pelerini 3500 sarmale şi 1000 de pachete cu cozonac.
↧
Resfinţirea bisericii Parohiei Urmeniş din Protopopiatul Baia Mare
Biserica din localitatea maramureşeană Urmeniş a împlinit 100 de ani de la târnosire. În urma lucrărilor de restaurare, lăcaşul de cult cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” a fost resfinţit în această duminică de Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, informează TRINITAS TV.
Sfânta Liturghie a fost oficiată pe un podium amenajat în apropierea bisericii.
'La împlinirea unui secol de la sfinţirea bisericii de zid din Parohia Urmeniş din Protopopiatul Baia Mare, iată a ajutat Dumnezeu să se săvârşească unele lucrări de înnoire din dragoste şi preţuire faţă de moştenirea pe care au lăsat-o moşii şi strămoşii celor care trăiesc astăzi în această comunitate dreptcredincioşi ortodocşi', a spus Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul.
La final au primit diplome de recunoştinţă cei care au sprijinit în mod substanţial renovarea bisericii.
Au participat, alături de credincioşi din localitate şi împrejurimi, oficialităţi şi fii ai satului.
Tot acum au fost aniversaţi şi 621 de ani de la atestarea documentară a localităţii Urmeniş.
↧
Patriarhul României la Mănăstirea Agapia
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Preafericitul Părinte Hristofor, Mitropolitul ținuturilor Cehiei și Slovaciei au vizitat, astăzi, 14 octombrie 2012, în cursul după amiezii, Mănăstirea Agapia din județul Neamț. Cei doi Întăistătători au fost însoţiţi de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi de Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor a oficiat o slujbă de mulţumire.
În cuvântul de binecuvântare, Patriarhul României a vorbit despre rolul important pe care îl are așezământul monahal în educarea tinerilor, aici fiind înființat în 1990 un seminar de fete pus sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Totodată a apreciat lucrările de consolidare făcute în ultimii ani la biserica mănăstirii. Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit mănăstirii o Cruce de binecuvântare, precum şi mai multe cărţi liturgice.
Stareța Mănăstirii i-a oferit la rândul ei, Preafericirii Sale, în semn de prețuire o icoană cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii Mănăstirii Agapia și mai multe volume legate de istoria așezământului monahal, ctitorie voievodală ce datează din secolul al XVI-lea.
Mănăstirea Agapia, denumită și Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche, este o mănăstire de maici situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Istoria Mănăstirii Agapia este strâns legată de istoria Schitului Agapia Veche sau Agapia din deal. Denumirea de Agapia provine de la sihastrul Agapie care s-a nevoit în poiana unde se află astăzi Mănăstirea Agapia Veche. Deoarece mănăstirea din deal era greu accesibilă, după anul 1600 unii călugări s-au stabilit aici și au construit o biserică de lemn.
↧
More Pages to Explore .....
